Din ce in ce mai multi romani se intreaba ce-i de facut, cu cine sa mai voteze si de data aceasta, cui sa-i mai dea increderea pentru urmatorii patru ani. Acelasi spectru politic, aceleasi fete bine cunoscute, despre care toata lumea stie foarte bine ce le poate capul. Acelasi amestec urat mirositor de capitalisti de carton, politicieni de paie, oportunisti fara scrupule, indivizi dubiosi din lumea interlopa, cu totii creand acest paienjenis de relatii si interese in care omul de rand, cu bunul sau simt isi vede infasurat destinul cu o fatalitate demna poate numai de Miorita.

    De mai bine de zece ani se perinda la conducerea tarii un intreg spectru de partide cu asa-zisele lor ideologii, fiecare pretinzand ca vrea binele poporului si ca stie ce face. In realitate aceste partide nu sunt decat paveze care slujesc interesele unor gasti fara scrupule a caror singura preocupare este imbogatirea cat mai rapida si cat mai mare. Inventivitatea nu a avut limite cand a venit vorba de metodele folosite pentru a atinge acest scop, incepand de la activitatile de tip mafiot si culminand cu legiferarea faradelegii. Sub picioarele acestor indivizi legea, morala, bunul simt, raspunderea civica, patriotismul au devenit niste concepte de batjocorit. Si implicit odata cu ele noi toti am ajuns de batjocura.

    Sunt aceastea niste noi revelatii? Fara indoiala ca nu. Incet, incet, fiecare din noi am ajuns la aceste concluzii. Fiecare dintre noi am fost inselati in asteptari, cand dupa ce ne-am pus speranta in cei pe care i-am ales, am vazut ca traim din ce in ce mai rau si ca pe zi ce trece speranta se pierde si mai mult.

    Si totusi trebuie facut ceva, fiindca asa nu se mai poate. In clipele de reverie fiecare din noi visam la o Romanie frumoasa, in care traim fericiti, iar copiii nostri se joaca veseli cu fetele scaldate de lumina. O Romanie in care civilizatia, cultura, bunul gust si bogatia sunt la ele acasa, iar legile de baza sunt morala si bunul simt. In sfarsit, o Romanie in care romanii sa-si dea intreaga masura a inteligentei si talentului innascute, asa cum au dat dovada de nenumarate ori pana acum.

    Ce departe de realitatea cruda pare aceasta imagine! Ce drum lung si ce greu pana acolo! Un singur lucru este cert, insa. Nimeni nu ne poate opri sa visam si nimeni nu ne poate opri sa credem ca el poate deveni realitate!

    Daca e sa pasim insa pe taramul realitatii trebuie sa ne punem in primul rand o intrebare fundamentala: Care este adevarata cauza a situatiei de acum? Cum s-a ajuns aici? Ce trebuie sa facem ca s-o indreptam? Am avut o sansa uriasa in 1989 si am ratat-o. De ce? In ultima instanta, vina este tot a noastra, noi suntem adevarata cauza. Ne-am lasat pacaliti, n-am stiut ce sa cerem, am confundat un individ cu intregul partid pe care-l gira, am asteptat tot timpul sa ne faca altii viata mai buna. Ei, iata de ce sunt capabili acesti "lideri". Iata unde am ajuns. O tara care dispune de resurse naturale importante, dar in primul rand de oameni fara egal cand vine vorba de inteligenta, a ajuns o tara a nimanui, in care pensionarii mor de foame, tinerii isi cauta norocul pe-aiurea, iar cei care mai au inca "privilegiul" sa munceasca tremura de frica pentru ziua de maine. Si totusi...

    Si totusi se mai poate face ceva. Poate sa fie de maine raiul pe pamant in Romania? Probabil ca nu, fara o interventie divina. Se poate ajunge insa la ceva de o mie de ori mai bun decit ceea ce este acum, si inca foarte repede daca fiecare din noi intelege ca trebuie sa puna umarul la construirea acestei noi societati.

    Cum? Creand o ampla miscare nationala care sa se angajeze ca o noua forta politica si care sa ne angreneze pe noi toti, cei care am stat de-o parte fiindca am avut bun simt, noi cei care nu suntem avizi de bogatie si putere, ci dorim doar sa putem trai decent si demn, noi cei care am suferit mereu, si pe vremea comunistilor si dupa aceea. Aceasta miscare trebuie sa aiba la baza cateva principii fundamentale: morala, bunul simt, dorinta de a face bine semenilor si lispa oricaror interese personale financiare sau politice. Aceste idei trebuie sa calauzeasca fiecare pas al fiecaruia dintre noi care vrea sa creada ca mai exista inca speranta.

    Telul ultim al acestei miscari este de a instaura o democratie de tip nou care se bazeaza pe doua elemente fundamentale:
1. Conducerea politica sa se faca numai prin persoane fizice, partidelor si oricaror alte forme de asociere fiindu-le interzis prin lege accesul la putere.
2. Proprietatea privata sa fie garantata prin lege, iar economia sa fie de tip capitalist.

    Aceste principii sunt esentiale fiindca ele adreseaza (si incearca in acelasi timp sa rezolve) principalele probleme ale societatii moderne: in primul rand evitarea acapararii puterii de catre grupuri interesate numai de bunastarea personala in detrimentul majoritatii celorlalti si in al doilea rand crearea unui mecanism social dinamic bazat pe legile economiei de piata, capabil sa asigure un progres constant.

    Aparent cele doua principii se contrazic reciproc. Si totusi la o analiza mai atenta nu este deloc asa. Primul principiu poate fi foarte bine pus in viata de multi dintre noi, cei care am stat de-o parte pana acum, chiar daca am avut cunostintele, talentul si inclinatia sa conducem. Nu trebuie sa ne mai fie teama sa luam decizii. In fond, fiecare decizie personala ne afecteaza atat de mult viata, dar si mai mult decat atat, afecteaza viata celorlalti 23 de milioane de romani. In ce priveste cel de-al doilea principiu, el are ca radacina insasi natura individului ca fiinta care evolueaza inexorabil pe spirala progresului. Economia concurentiala este motorul acestui proges in plan social, ea asigura capacitatea de reinoire si imbunatatire a vietii materiale. In domeniul economic sunt invitati sa-si dea masura talentului si valorii toti potentatii de azi care alearga dupa bogatie. Cu conditia sa respecte legea!

    Dar cum sa ajungem la acest rezultat? Vor vrea demnitarii de azi, cu toate increngaturile lor de interese sa cedeze puterea de buna voie? Am fi prea naivi sa credem acest lucru. Atunci inseamna ca trebuie sa punem mana pe arme? Ar insemna automat sa jertfim prea multe vieti inocente. Chiar si un singur mort este o tragedie. Sa fim romani pana la capat si sa aratam noua si lumii intregi de ce suntem capabili. Sa folosim o arma pasnica, dar mult mai eficienta decit orice pusca. Sa intoarcem inapoi ce-a fost al nostru din totdeauna, lasat mostenire de stramosii nostri: dreptul de a ne decide singuri destinul dupa puterea si intelegerea noastra. Sa folosim dreptul de vot pentru a ne vota in capul tarii. Votul democratic este cea mai crunta arma, atunci cand este folosit in cunostinta de cauza. Iar cauza este una dreapta!

    Dar cine suntem noi, astia care vrem sa schimbam lucrurile? Acum suntem numai niste indivizi izolati, fiecare dintre noi ingrijorati de situatia curenta, care ne framantam capul ce si cum sa facem. Dar poate de maine vom fi un grup, o miscare, o mare masa de oameni responsabili care am inteles ca se poate face ceva si am inteles cum se poate face acest ceva. Am inteles ca trebuie sa ne unim, sa cream o miscare politica organizata care sa castige urmatoarele alegeri cu majoritate absoluta.

    Partid unic din nou? Mult iubitul si stimatul?... Nu! Obiectivele acestei miscari politice sunt simple:
    1. Acapararea puterii, ca reprezentare a intereselor MAJORITATII oamenilor.
    2. Interzicerea accesului la conducerea politica a oricaror partide sau asociatii, deci implicit a miscarii insasi, care se va autodizolva.
    3. Conducerea tarii prin indivizi, pe baza votului uninominal, apartinic.

    Cum vom putea ajunge aici? Aceasta depinde numai si numai de noi. Procesul poate sa fie lung dar poate sa fie uimitor de scurt. Experienta ultimilor ani ne pune la dispozitie toate argumentele sa credem si sa intelegem ca putem izbandi. Iata pasii:

    1. Mesajul de baza trebuie transmis cat mai multor oameni si explicat ca la baza acestei miscari stau ideile de bine, dreptate si morala. Ca prin insasi natura sa aceasta miscare este menita sa promoveze altruismul, iar cei care se implica inteleg sa puna pe plan secundar interesele materiale imediate si ambitiile personale de marire.

    2. Crearea in fiecare localitate a tarii a unui grup de initiativa care va promova aceste idealuri in mod pajnic, explicand oamenilor menirea acestei schimbari. Aceste grupuri vor fiinta ca mii de noduri intr-o retea nationala, in care se va face un permanent schimb de informatii. Aici stabilirea legaturilor intre noduri se poate face folosind rudele, prietenii si cunostintele de incredere. Aceasta structura nu are un caracter secret sau subversiv, ea insa trebuie sa fie creata folosind principiile enuntate mai devreme. In acest context detractorii se vor autoidentifica fiindca vor transmite un mesaj gresit, usor de recunoscut.

    3. In momentul in care acesta miscare se maturizeaza, adica s-a creat o ierarhie nationala folosind principiul promovarii liderului comunitatii locale si se vor fi formulat o strategie economica si un plan concret si eficient de punere in practica, se creaza un partid a carui scop limitat dar bine definit este de a infaptui cele trei obiective politice enuntate mai sus. In acest moment miscarea trebuie sa fi intrat in constiinta nationala, iar marea majoritate a oamenilor sa-i fi inteles principiile si telul.

    4. Acest partid va castiga urmatoarele alegeri cu majoritate absoluta, de dorit chiar cu majoritate de quorum pentru a putea schimba orice lege conform noii viziuni. Odata indeplinite obiectivele politice, partidul se va autodesfiinta, ramanand sa conduca prin membrii sai, in mod individual. Acestia vor legifera o democratie in care statul este aservit individului, iar economia de piata este motorul progresului social. Legi ca privatizarea intr-un an a tuturor societatilor comerciale care nu sunt de interes strategic ar putea fi pe lista prioritatilor.

    Intr-o astfel de societate romanii si-ar putea in sfarsit crea acea viata mai buna si mai dreapta la care acum viseaza numai. Astazi un vis, o utopie. Maine, cand 100, 1000 de oameni vor crede in ea, o idee interesanta. Poimaine, cand 10000, 100000 de oameni o vor imbratisa, un nou crez. Si poate ca intr-o buna zi, cind toata lumea va crede in ea, o stare de fapt - viata noasta de zi cu zi.